Constantin Cojocaru Ţuiac
Cu vreo 10-12 ani în urmă, mi-a atras atenţia o dezbatere foarte interesantă privind istoria
scrisului, unde erau înşirate diferite scrieri, de la cele mai vechi, cele sumeriene, egiptene,
feniciene, greceşti, latine, gotice, chirilice, dar şi scrierea plutaşilor de pe Bistriţa, ceea ce m-a făcut să tresar. Ca fost plutaş pe râul Bistriţa de Suceava, eu nu ştiam ca strămoşii mei au inventat un
alfabet special al lor, pe care l-au folosit până în timpurile moderne şi pe care savanţii
contemporani se chinuie în prezent să-l descifreze, dar nu prea reuşesc. Natural că m-am oprit asupra subiectului şi am constatat că în prezent i se acordă o mare atenţie, cel puţin în mediul internetului. Prima persoană care s-a ocupat de scrierea plutaşilor de pe Bistriţa a fost marele om de cultură şi patriot, zic eu, Teodor T. Burada din Iaşi, cel care a descoperit ceramica neolitică de la Cucuteni, care în articolul ‚Despre crestăturile plutaşilor de cherestea‛, publicat în anul 1880, aborda problema scrierii plutaşilor de pe Bistriţa. Din câte îmi aduc aminte, pentru că acum eu nu mai reuşesc să recitesc acel articol de pe internet, după ce făcea o trecere în revistă a tuturor opiniilor cercetătorilor privind scrierea plutaşilor, autorul concluziona că aceste semne reprezintă
proprietatea asupra lemnelor la români.
