Maria Teodosiu, Elena Alina Todirică, Anca Botezatu
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, Staţiunea Câmpulung
Moldovenesc
1. INTRODUCERE
Atât la speciile de foioase, cât și la cele de rășinoase, fenofazele legate de înmugurire și
înfrunzire ale speciilor de arbori din zona temperată prezintă un determinism genetic ridicat, cu o
eritabilitate ridicată.
Studiile în culturi de proveniențe, în care populațiile din mai multe zone sunt crescute într-un
mediu comun, sunt cea mai eficientă metodă de testare a variației genetice în cadrul unei specii.
De la primele astfel de experimente cu fag, efectuate în Germania la sfârșitul anilor 1800,
numeroase culturi de proveniențe naționale și internaționale s-au instalat în diferite țări europene. Pe lângă faptul că au o istorie lungă în silvicultură, testele de proveniențe demonstrează
performanțele diferențiate între populațiile cu diferite origini geografice.
Fagul este cea mai importantă specie ca suprafață din România, unde atinge limita estică a
arealului și ocupă 31% din întregul fond forestier, cu o suprafaţă de 2,12 milioane ha și o
distribuţie altitudinală cuprinsă între 200 şi 1600 m. Fagul este o specie adaptată la valori moderate
de temperatură, iar în România nivelul altitudinal optim este între 600 m şi 1200 m. Principalul
factor limitativ pentru pădurile de fag situate la altitudini joase este temperatura înregistrată în
perioada de vegetație, asociată și cu o reducere a precipitațiilor. În România, fagul crește într-o
mare varietate de asociații forestiere, din zonele joase până în munții înalți. […]
